Sunt din nou intr-un time leap si retraiesc momente de copilarie tarzie, desi le inteleg cu mintea de-acum si ma bucur de ele cu atat mai mult. E asa frumos sa ai liniste si sa le primesti pe toate cu zambet, si atat de mult mi-a luat sa ajung aici. Ori am fost eu cel mai indarjit copil din lume, ori suntem toti asa si nu ne vedem.. cine stie
La tot as zambi si totul e nou :)
Sambata am fost la patinoar - m-am simtit ca Bambi pentru primele 30 de minute, am pazit mantinela ca pe sora-mea si mi-am pus in miscare niste muschi pe care mi-ar placea sa-i am... iar abia apoi am inceput sa articulez miscari firesti si sa privesc si inainte :P
Mi-am amintit de bunicul si de primele patine, de Miercurea Ciuc si patinoarul de dimineata, devreme de tot dimineata. Se pare ca de atunci am inceput eu sa fiu asa matinala, de vreme ce ma trezeam la 5 ca sa fiu pe gheata la ora 6. Oricat de frig sau oricat de somn, stiam ca bunicul n-o sa ma lase sa lenevesc si ca o sa aiba grija sa ajung acolo, sa fiu printesa pe gheata :)
Si cand il rugam sa ma lase sa dorm, si el zicea ca o sa ma lase .. strigam dupa el sa-mi aduca patinele :P
M-au strans patinele la fel ca atunci, si mi-au amortit gleznele, si atat de mult mi-a placut incat promit sa mai merg, de cel putin doua ori pe saptamana - stiu ca asta trebuie sa fac, el s-ar fi bucurat asa mult si simt ca e pe-aici pe-aproape si da tarcoale ... misuna sa vada ce s-a ales de mine.
No comments:
Post a Comment