Azi am facut curat intr-o boxa, am mutat timp de o ora baxuri de parchet si rafturi din fier, cutii si saci de ciment, ce-a mai ramas de la curatenia din casa
ieri am zis ca n-o sa ma descurc singura cu asta, e prea mult si eu am slabit 3 kg in 2 zile, nu mai pleaca liftul cu mine...
azi cand m-am trezit mi-am amintit ca am ceva de facut, si m-am apucat slowly but surely de tras de cutii
a venit o vecina sa ma ajute, 50 smth years old si cu un defect la mers.
a auzit zgomot si a venit sa vada ce se intampla
am tras amandoua fara sa schimbam prea multe cuvinte (eu : sarumana, va multumesc, cu plansul in gat..., ea : hai mama ca o scoatem la capat)
iar la final : gata, am terminat si un zambet ...
si apoi mi-am dat seama de ce plang: n-am avut un sprijin niciodata, as long as I can remember. si m-am invatat as - sa nu cer ajutor, sa nu astept, sa nu primesc fara sa platesc pentru tot, sa ma descurc cu mine.
si sa ajut pe altii pentru ca e greu sa fii singur si stiu cat de mult pot eu sa dau.
si atunci am ajutat si m-am bucurat sa ajut pe altii, stiind ca eu sunt puternica si pot.
dar nu sunt, sunt un om care merita la randul lui sa primeasca ajutor gratuit si fara sa i se ceara sufletul in schimb.
si pentru asta : gata, am terminat
mai astept zambetul
