Azi am fost pentru prima data la Libraria Humanitas de la Cismigiu, un loc plin de lumina si linistea calma si confortabila a cartilor noi. Spre deosebire de Carturesti, unde te pierzi usor prin cotloane insa niciodata nu te pierzi de tine datorita scartaitului parchetului vechi care iti aminteste parca mereu ca nu esti la tine acasa, la Humanitas e totul deschis, alb luminos si incremenit intr-o liniste calda.
De vazut o vazusem din masina si imi amintesc ca m-a frapat lumina care se intindea pe trotuar pana inspre strada, intr-un loc unde inainte era doar intunericul dubios al unor ruine.
Insa in fuga masinii n-am inteles anume ce se intampla acolo, parea fie o sala de evenimente, fie o cafenea.
Mi-am notat insa undeva in minte sa revin ziua si sa caut sa aflu mai multe.
Am mai trecut o data cu masina, si inca o data, si a treia data eram pe locul din dreapta asa ca am reusit sa dibui ca acolo era o librarie noua, semnata Humanitas.
Gandind cu voce tare i-am atras atentia si jumatatii mele care era la volan, cunoscator al pasiunii mele pentru carti, asa ca el si-a propus mai ferm decat o facusem eu cu mine insumi sa mergem acolo.
Mi-a placut mult, mult de tot, un pic si pentru ca e asezata aproape de o zona de care ma leaga amintiri frumoase - Regia, linia lui 601, parcul Cismigiu.
Asa m-am hotarat sa incep sa scriu din nou aici. Vreau sa pot tine pasul cu timpul, cu schimbarile inevitabile care mi se intampla aproape fara sa le simt si care deodata ma transforma in ceva nou, cu amintiri multe si frumoase.
No comments:
Post a Comment