De la etajul 7, lumea se vede ca un ecran din Sims.
Indivizii seamana intre ei - barbatii sunt toti cu un cap mai inalti decat femeile, copiii juma-de-om, adultii mereu mai sobru imbracati iar copii lor foarte colorat, cuplurile au mereu unul sau mai multi copii alaturi, samd. Parcum e plin sambata dimineata, iar imaginile sunt predictibile : copii se dau in leagane sau alearga cate un catel, cei mari se plimba agale pe alei sau stau la soare, cate doi, pe banci.
'Stii unde e parcul X ?'
'Nu... de unde sa-l stiu..'
'Inseamna ca nu ai copii, altfel ai fi stiut toate parcurile din oras'
'Asta e ca si cum m-ai fi injurat .... de ce ...tu ai ??'
Totul e simplu si concret. De aici de sus, e imposibil sa le vezi figurile, si cu atat mai putin ochii, sufletele. Se aseamana intre ei pentru ca fac parte din acelasi regn, asa cum o padure vazuta de sus este o pata verde omogena. Nu stii cine sunt, de ce sunt in parc, si cat vor sta... daca vin in fiecare sambata aici, inainte de masa in familie, sau au descoperit acum un spatiu nou de joaca pentru cel mic, pentru catel, sau de plimbare in cuplu.
Ajung si unele zgomote pana sus - un latrat de caine, un tipat de copil, zumzetul linistit al masinilor, cate un motor mai puternic deasupra tuturor, si apoi iar cainele, copilul, masinile...nu se aud vorbele, cu atat mai putin gandurile.
e frumos in parc sambata dimineata.
No comments:
Post a Comment