Daca-mi spunea cineva acum un an n-as fi crezut. Chiar imi amintesc ca m-am contrazis cu un prieten - eram la Cluj, la un event auto - cel putin jumatate de ora pe tema asta. Eu eram impotriva cu toata fibra mea ... it gives me strengh, makes me feel alive ... bla bla so on and so forth
Sa renunti la job undeva dupa 30 de ani si sa-ti petreci tot timpul la dispozitie cum vrea muschiul tau, sa te intorci la lucrurile simple si sa te bucuri de tot, sa te dedici pasiunilor, familiei, cui vrei tu. Cum suna asta ?
E ff posibil sa ma incerce un soi de 'astenie' de inceput de an, o lene specifica intoarcerii dintr-o vacanta prelungita ... dar totusi clickaie ceva in fundul capului, si pare o idee buna, asimilabila cu neuronii mei.
Clar mi-a fost dintotdeauna ca nu ma vad muncind in acelasi ritm sustinut, alergand si tinand in frau toate contactele de acum pentru totdeauna. Mai stiu de ceva timp ca undeva in jur de 30 de ani e bine sa te casatoresti si sa faci un copil. Si mai stiu ca in timp se erodeaza entuziasmul ala orb ... munceste, castiga, cheltuie, munceste mai mult, cheltuie mai mult, doreste-ti sa fii remarcat si promovat, fa-te cunoscut!
Azi pot sa spun ca nu mai rezonez cu jobul asa cum mi se intampla acu un an .. de exemplu. Nu ma mai afecteaza conflictele de aici, greselile de management sau alte dude mi se par mai putin relevante pentru mine personal. eu am un salariu de incasat la finalul lunii, care imi permite sa-mi intretin niste pasiuni, un stil de viata, sa ma bucur de ce-mi place cu adevarat. Firma nu mai e Mecca pentru mine, colegii nu sunt mai apropiati decat prietenii de suflet, si cel mai important, dupa ora 7 nu sunt debusolata .. ce fac eu acum ca s-a terminat ziua ?
i think I'm growing up ...
No comments:
Post a Comment